Sougou a debutat la echipa unchiului său

Moudou Sougou a dezvăluit detalii inedite din viaţa lui şi a povestit care a fost momentul decisiv care l-a îndreptat spre fotbal.

Dacă majoritatea fotbaliştilor senegalezi consideră fotbalul o modalitate de a scăpa de sărăcie, pentru Sougou, fotbalul a fost o pasiune. Atacantul, copilul unui profesor şi al unei croitorese, a fost un privilegiat nevoit să se răzvrătească pentru a-şi îndeplini visul de a-şi trăi viaţa pe un teren de fotbal. Într-un interviu inedit , Moudou a explicat cît de strict era tatăl său în copilărie şi cum singurele sale jucării erau cărţile şi lectura. Camera de joacă din copilărie era o sală de clasă improvizată de tatăl său!

– Moudou, cît de mult a contat copilăria ta în cariera pe care ţi-ai ales-o?
– Eu m-am născut în Fissel, un sat din Senegal, dar acolo am stat doar pînă la vîrsta de trei ani. Apoi viaţa a devenit un pelerinaj continuu pentru mine. Toată familia l-a urmat în permanenţă pe tatăl meu, care era profesor de franceză. Acum este directorul unei şcoli din Senegal. Am avut o copilărie mai fericită decît a altora, m-am bucurat de multe lucruri. Pot spune că am fost un norocos avînd un tată profesor şi o mamă croitoreasă.

– Tatăl tău te-a susţinut cînd ai ales fotbalul?
– Ca să înţelegi cît mai bine, trebuie să povestesc chiar din primii ani ai copilăriei. Fiind profesor, tatăl meu a fost foarte strict. Eu nu am avut maşinuţe sau jucării cînd am fost mic. Tot timpul liber mi-l petreceam înconjurat de lucruri în urma cărora puteam doar să învăţ. În primii ani de viaţă aveam cărţi de colorat, cărţi cu animale, iar mai tîrziu tot ce putea ţine de cultură sau literatură. Cînd veneam de la şcoală tatăl meu mă saluta şi mă trimitea într-o cameră pe care o transformase în sală de cursuri. Acolo trebuia să îmi continuu temele şi să aprofundez tot ceea ce învăţasem la şcoală. Aşa a fost pentru toţi cei şase fraţi ai mei, pentru că am trei fraţi şi trei surori.

– Mama ta a fost cea protectoare?
– Mama este o persoană foarte importantă pentru mine. Mereu a fost alături de mine, iar acest lucru s-a întîmplat chiar şi după ce am plecat de acasă. Fiind croitoreasă a ţinut să fiu mereu bine îmbrăcat şi să nu îi facem “firma” de rîs. Am fost mereu elegant, ţinea foarte mult la această etichetă. Şi acum cînd vorbim îmi spune să nu dau bani foarte mulţi pe haine şi că mă ajută ea cu tot ce am nevoie (rîde).

– Dar totuşi, cum s-a produs trecerea spre fotbal?
– Eu sînt un tip foarte încăpăţînat. Cînd scăpam de lucrurile impuse de tatăl meu, fugeam imediat la fotbal. La 15 ani am decis să plec de acasă şi cred că părinţii mei s-au speriat puţin pentru că au realizat că asta îmi doresc cu adevărat să fac. Aşa am ajuns să joc pentru Douanes, la cîteva sute de kilometri de casa mea. Ştii care a fost însă norocul meu? Nu cred că puteam vreodată să primesc acceptul părinţilor să joc fotbal dacă nu aveau încredere în cei de la Douanes. Şi ştii de ce aveau încredere? Pentru că patronul echipei era chiar fratele mamei mele (rîde). Probabil au crezut că îmi va trece repede, dar cu timpul m-am obişnuit să locuiesc cu unchiul meu, iar cînd a venit oferta din Portugalia deja eram pregătit să mă întreţin singur.

– Şi tatăl tău?
– O, el a pus o presiune foarte mare pe mine. Am avut o discuţie între patru ochi în urma căreia i-am dat dreptate. În viaţa de fotbalist nimic nu este sigur. M-a întrebat: «Ce faci dacă mîine îţi rupi piciorul şi nu mai joci niciodată?». A insistat foarte mult să îmi iau măcar Bacalaureatul şi l-am ascultat în cele din urmă. Apoi mi-a spus că sînt liber să fac ce vreau.

Poreclit “Vîntul” în Portugalia

– Ai jucat la Douanes. Din cîte ştiu eu, echipa se află în…
– Da, ştiu exact unde baţi! Douanes este în Dakar, eram înnebunit încă de mic să văd celebra cursă Paris-Dakar, mai ales că mă aflam chiar la linia de finiş. Pentru mine era ceva extraordinar. Nu văzusem niciodată asemenea maşini sau camioane, eram absolut fascinat. Pentru senegalezi atunci era o adevărată sărbătoare.

– Dacă îmi permiţi o glumă, poate de acolo ai şi viteza de acum. Urmăreai atunci maşinile!
– Ha,ha. Bună asta! Realitatea este însă că eu nu am foarte mulţi muşchi, ci doar fibră. A fost ceva natural, nu am încercat niciodată să excelez la acest capitol. Uite, chiar am cîteodată probleme pentru că “prietenii” mei de la echipă mă iau mereu peste picior. Cadu îmi spune aproape săptămînal că ar trebui să mă las de fotbal şi să mă apuc de atletism. Toată echipa mă strigă Usain Bolt. Asta este, nu am ce să fac, trebuie să accept că sînt rapid. Glumesc, bineînţeles, chiar mă distrează glumele lor. Uite, de exemplu, în Portugalia, ziariştii lusitani îmi dăduseră porecla “El vento” (vîntul). I-am întrebat odată dacă este de la faptul că sînt rapid ca vîntul sau dacă sînt atît de uşor că mă zboară vîntul. Cred că i-am pus în încurcătură. (rîde)

– Te-ai aşteptat să ai parcursul acesta în Liga I?
– Sincer nu ştiam la ce să mă aştept cînd am ajuns în România. Cred că m-a ajutat foarte mult şi faptul că, pentru mine, dacă marchez sau dacă dau o pasă decisivă este un lucru identic.

5 goluri şi 5 pase decisive a reuşit Modou Sougou în acest sezon

“Am fost învăţat încă de mic că bărbatul trebuie să fie capul familiei. Ceea ce realizează el în viaţă asigură traiul familiei. Este un lucru care ţine de orgoliu” (Moudou Sougou, atacant CFR Cluj)

Probleme din cauza vitezei
Atacantul senegalez a dezvăluit un episod interesant în relaţia cu Jorge Costa. “Antrenorul s-a supărat pe mine după un meci pentru că stăteam mereu la limita ofsaidului şi greşeam, eram surprins afară din joc, iar apoi mă enervam. M-a luat deoparte şi mi-a spus: «La viteza pe care o ai poţi să porneşti liniştit sprintul cu un pas în spatele adversarului. N-au nici o şansă în faţa ta». Mi-a dat foarte multă încredere”, a explicat Sougou.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s