Confesiunea nefardată a lui Roberto De Zerbi » “Am fotbalul în sînge”

Crescut la juniorii lui AC Milan, Roberto De Zerbi parcurge reperele memoriei sale fotbalistice: Hagi, Baggio, Brescia, Napoli, medicul lui Bayern, CFR Cluj.

“De Zerbi sau De Misia!”. Un joc de cuvinte formulat de fanii lui CFR, dar şi dorinţa lor de a-l vedea mai mult în teren. Clujul nu mai marcase de doi ani din lovitură liberă directă. De Zerbi (31 de ani) a alungat “blestemul” din Gruia, marcînd golul patru în confruntarea cu Braşovul. Atacantul n-a sărbătorit prea mult. Îşi petrece timpul liber alături de prietenii săi într-o pizzerie deschisă de napoletanul Gennaro Ciancio la Cluj. Zîmbeşte mereu şi foloseşte în loc de salut prima expresie învăţată în vestiarul CFR-ului: “Stai cuminte!”. “Nu vreau chestii bombastice. Am dat un gol şi atît. În fotbal, ce are valoare azi, nu mai contează deloc mîine. Degeaba am bătut 4-0, dacă vom pierde la Vaslui. Stai cuminte!”
– Roberto, erai un jucător cu o cotă importantă în Italia. Pe ce te-ai bazat mai mult, pe talent sau pe muncă?
– Aş putea spune că pe ambele. M-am format la juniorii lui AC Milan. Cînd am terminat, erau multe aşteptări în privinţa mea. Se spunea că voi avea o carieră în Serie A, la cluburi importante. Însă, din diverse motive, fie fizice, fie din cauza postului pe care eram folosit, am înşelat unele aşteptări. Practic, rolul meu în teren este ceea ce joc acum cu Sorin Cîrţu: ca şi al doilea atacant. De multe ori mi se cerea să joc în spatele vîrfurilor, ori eram nevoit să joc mijlocaş stînga sau dreapta, în funcţie de sistem.

– În Italia, se spunea că ai o personalitate puternică şi din acest motiv ai intrat des în conflict cu antrenorii. E reală descrierea?

– Am avut mai multe polemici cu antrenorii. Poate şi din acest motiv n-am realizat mai mult în fotbal. Tot timpul mă certam cu ei. Cele mai multe dispute le-am avut cu actualul antrenor de la Lazio, Edoardo Reja. Apoi şi cu Serse Cosmi la Brescia. Pentru mine e important să am conştiinţa curată şi să spun lucrurile verde în faţă, nu pe ascuns. Însă în Italia de multe ori totul se transformă în business, există o presiune incredibilă. Dacă pierzi, suporterii te desfiinţează, presa te pune într-o lumină proastă, etc. Cînd există o mare presiune, respectul e într-o doză mai mică şi îţi mai pierzi capul.

“ÎN BRESCIA, TOŢI CÎINII ERAU BOTEZAŢI GICĂ!”
– Fiind născut la Brescia, ai fost comparat cu Baggio. A fost o povară pentru tine?
– Se poate spune că da. Probabil, nici chiar cei care o spuneau nu prea credeau acest lucru. Însă mi-a făcut plăcere, pentru că ulterior m-am antrenat cu el de multe ori, cînd era la Milan. Îl ştiam de mic, apoi ne-am cunoscut personal.

– Brescia Romena îţi spune ceva?
– Brescia Romena, ce perioadă! Ei bine această expresie era adevărată. Toată lumea îi ştia pe Lucescu, Hagi, Sabău, Răducioiu, apoi Mateuţ, Lupu. Toţi fanii “rîndunelelor” îşi amintesc de trio-ul Hagi-Sabău-Răducioiu. Cred că mulţi suporteri de vîrsta mea sau mai mari, sînt mai legaţi de Brescia lui Hagi, decît de cea a lui Baggio.

– Spuneai că Hagi a fost unul dintre idolii tăi…

– Un jucător fantastic, care mi-a plăcut foarte mult. A venit cu un capital imens de imagine, după ce a jucat la Real Madrid. Cînd a venit Hagi, s-a creat multă rumoare în oraş, se spunea că vine Maradona din Carpaţi. În prima zi cînd a ajuns şi a fost prezentat fanilor, au venit la baza de antrenament aproape 10.000 de oameni. Toţi îl aşteptau pe Hagi. În acea perioadă, la Brescia toţi cîinii erau botezaţi Gică. Cînd cineva îşi lua un căţel, îi spuneau şi Gică. Hagi era extrem de popular.

– Ai fost în cariera ta aproape de un transfer la o echipă mare din Italia?
– Ce vreţi să spuneţi?

– Inter, Roma, Milan, Juventus…
– Păi dacă Napoli nu e o echipă mare, atunci care e? În România nu se înţelege prea bine cît de important e acest club. Dacă Napoli va juca în Champions League, va avea nevoie de trei stadioane de 80.000 de locuri. În Napoli e o singură echipă, nu există loc de altceva, cum se întîmplă la Roma sau Milano. Acel oraş trăieşte fotbalul, toată partea de sud a Italiei ţinea cu Napoli, mai ales în perioada lui Maradona. Erai din Bari sau Calabria, ţineai cu Napoli.

DEDICAT FOTBALULUI ŞI FAMILIEI
– Cum ai început fotbalul?
– Am început să bat mingea pe stradă de mic. Îl aveam pe tatăl meu, un mare pasionat de calcio, care mă ducea la meciurile Bresciei. Cum ieşeam de la şcoală, mergeam glonţ spre locul unde se juca fotbal, pe stradă sau la un teren în apropierea casei mele. Jucam cu plăcere cu cine nimeream, cu cei mici sau mai mari. De multe ori tata mă scoatea de urechi de la fotbal, pentru că uitam să vin acasă. Am de mic această pasiune imensă pentru fotbal. Mereu aveam cu mine o pereche de ghete şi o minge. Mai întîi am intrat în echipa cartierului, apoi pe la 13 ani, m-am dus la o echipă mai mică, Lumezzane, în Serie C. După un an, m-a văzut un scouter de la AC Milan şi m-a luat la juniori.

– Ce persoană ţi-a influenţat cel mai mult cariera?

– Cu siguranţă, tatăl meu. Lui trebuie să-i mulţumesc şi nu numai pentru că mi-a fost aproape. A trebuit să mă descurc de la 14 ani, cînd am plecat de acasă. Chiar dacă familia mea nu avea foarte mulţi bani, tata îmi cupăra întotdeauna cele mai frumoase ghete de fotbal. Dacă voiam să văd un meci al Bresciei, pentru că sînt un fan înfocat, tată mă ducea la meci, chiar şi în deplasări. El mi-a transmis această pasiune. A fost emoţionat, de curînd, la Roma, cînd l-am adus eu la un meci în UCL.

– Ai avut probleme cu viaţa extrasportivă?
– Din fericire, am avut norocul să-mi întîlnesc soţia, Elena, la 20 de ani. M-am căsătorit la 22 de ani, iar 3 ani mai tîrziu aveam doi copii deja. Aşadar, pe unde am jucat, familia m-a urmat, cu excepţia Clujului. Copiii mi s-au născut unde am jucat, primul la Foggia, al doilea la Catania. Nu eram prea interesat să fac altceva, fiindcă tot timpul mă gîndeam la fotbal.

SALVAT DE MEDICUL LUI BAYERN

– Cum a arătat cea mai urîtă zi din cariera ta?
– Hmm..Înainte de a veni în România, la începutul lui 2010, am decis să pun capăt colaborării cu doctorul care se ocupa de mine. Trecuse un an şi jumătate de cînd eram accidentat şi nu mă mai vindecam. Medicul îmi tot repeta că voi fi bine, dar nu existau progrese. M-am antrenat mult timp de unul singur, aveam un program la sală. Nu mai ştiam ce să fac…

– Cum a început calvarul?
– Am avut o hernie inghinală, care a fost operată cînd jucam la Avellino. Ceea ce am păţit eu a fost stupid, mai ales că era o operaţie banală… Însă medicul mi-a spus că e în regulă şi că după 6 zile pot să încep pregătirea. În fapt, m-a ruinat. Trebuia să aştept mai mult să mă refac. După 20 de zile jucam deja în Serie B. Apoi, au început complicaţiile şi problemele, fiind nevoie de o nouă intervenţie chirurgicală. M-am operat în ianuarie, au trecut alte 3 luni, iar în aprilie am ajuns la Cluj. Practic, am stat efectiv un an. Ultimul meci cu Avellino a fost pe 4 aprilie 2009, iar debutul meu la Cluj s-a consumat pe 21 aprilie 2010. Coşmarul meu a durat 380 de zile.

– Ce a urmat după a doua intervenţie chirurgicală?
– Recuperarea a mers bine, am ales să fac acest lucru în Germania. Medicul care m-a ajutat a fost cel de la Bayern Munchen, domnul Müller-Wohlfahrt. Iată cum e destinul, de aceea e frumos fotbalul. Nu mi-a întors spatele! În urmă cu 10 luni aveam mari probleme, eram în Germania, disperat şi cu moralul la pămînt. Medicul îmi repeta mereu, “vei juca din nou, nu te mai gîndi la asta!”. Iată că acum sînt apt şi voi juca în UCL contra lui Bayern.

“DATOR PE VIAŢĂ LUI MANDORLINI”
– Te-ai gîndit să renunţi în această perioadă?
– Sincer, da. Cum am spus, atunci cînd mi-am dat seama că recuperarea mea nu funcţiona. De aceea îi sînt recunoscător lui Mandorlini, omul care m-a readus în fotbal. Nu l-am cunoscut personal cît timp jucam în Italia. M-am luminat cînd m-a sunat procuratorul şi mi-a zis că Mister mă vrea în România. I-am spus să aştepte să mă fac bine şi vin cu inima deschisă.

– Cum ai reacţionat la oferta Clujului?
– Se ştia că Mister este la Cluj. Apoi performanţa CFR-ului contra Romei cu Trombetta era cunoscută de toată lumea. De aceea am spus că îi sînt recunoscător toată viaţa lui Mandorlini. M-a ajutat să revin în fotbal, mi-a dat încredere, posibilitatea de-a veni la o echipă importantă şi de-a juca în UCL. Asta n-are nici o legătură cu noul antrenor. Avem o colaborare foarte bună, iar eu sînt un jucător profesionist.

“AM BENZINA ŞI FOTBALUL ÎN SÎNGE”
– Roberto, banii şi popularitatea te-au schimbat?
– Eu provin dintr-o familie normală, nu eram bogătaşi. Cred că un băiat fără prea mulţi bani, creşte mai bine decît unul care are totul la picioare. Ca şi jucător de fotbal sînt norocos, pentru că mi-am asigurat într-un fel existenţa. Dar dacă nu ai capul pe umeri, poţi irosi totul într-o clipă, rămîi cu nimic. Văzînd cîtă muncă depunea tatăl meu pentru ca familia mea să se descurce, a fost pentru mine o lecţie. Avea o pizzerie, un bar, muncea ca un sclav, de dimineaţa pînă seara.

– Ce meserie ai fi ales dacă nu ajungeai fotbalist?
– O să te surprind. Mi-ar fi plăcut să fiu benzinar, să lucrez într-o benzinărie. Pentru că îmi plăcea mirosul de benzină :)). De fapt, unchiul şi bunicul meu era benzinari, avem o afacere în familie. Ca să zic aşa, avem benzina şi fotbalul în sînge. Dar e acel clişeu, întrebarea legată de visul fiecăruia dintre noi, cînd sîntem mici. Al meu era să ajung fotbalist. Dar, nu era tocmai un vis. Ştiam că o să ajung fotbalist.

“Eu n-am venit în România însoţit de tot felul de prejudecăţi. Am fost întrebat şi în Italia ce nu-mi place aici. Le-am spus că oraşul Cluj e unul frumos, unde se trăieşte bine”

“Nu suport frigul de aici. Şi faptul că sînt departe de familie. Văd copii pe stradă şi devin nostalgic. Chiar azi (n.r. – sîmbătă) e ziua fetiţei mele”

“CFR rămîne cea mai puternică echipă. Aşa e cu echipele mari. E greu să-ţi recapeţi foamea de trofee după ce cîştigi tot. Acum ne-am trezit, ne-am uitat în clasament şi orgoliul nostru se va vedea în curînd”
Roberto De Zerbi, atacant CFR Cluj

246 de meciuri a jucat De Zerbi în Italia în toate eşaloanele, excluzînd partidele din Cupa Italiei

700.000 de euro pe sezon cîştiga italianul la Napoli, echipa cu care şi-a reziliat contractul în această vară

DE ZERBI DESPRE
Lupta la titlu“Dacă vom lega 3-4 rezultate pozitive, atunci vom reveni în cărţi pentru titlu, deşi avem un calendar dificil. Sîntem CFR, echipa campioană şi trebuie să revenim!”

Cel mai bun jucător din Liga 1“Cel care m-a impresionat cel mai mult este Wesley de la Vaslui, e un fotbalist complet. Eu sînt tentat să mă uit de la mijloc în sus, dar şi Gabi Mureşan e un jucător extrem de valoros, pe postul său”

Gigi Becali“Nu-l cunosc, l-am văzut vorbind. Este un personaj. Şi în Italia sînt tipologii asemănătoare: Zamparini de la Palermo sau De Laurentiis de la Napoli”

Tatuajele sale“Cele mai importante tatuaje pe care le am sînt cele cu numele copiilor mei Elisabeta (7 ani) şi Alfredo (5 ani). Mai am un tatuaj cu simbolul oraşului meu, Brescia”

Muzica pe care o ascultă“Muzică italiană, chiar şi napoletană: Vasco Rossi, Biagio Antonacci. Îmi place şi Shakira”

PREFERINŢELE LUI DE ZERBI

Gascoigne sau Beckenbauer“Îi prefer pe amîndoi, geniul nebun şi seriozitatea”
Pele sau Maradona“Fără discuţie, Maradona!”
Mourinho sau Guardiola“Guardiola, pentru că Mourinho mi-e antipatic. A venit în Italia şi a început să se ia de toată lumea. El nu a respectat Italia, a intrat în conflict cu toţi tehnicienii, Mancini, Ranieri, Delneri, Mazzarri”
Napoli sau Brescia “Brescia este oraşul meu natal, deşi am rămas legat de Napoli. Port Brescia în inimă, iar la Napoli m-am realizat profesional”

Superstiţiile lui De Zerbi
Atacantul de 31 de ani nu se îmbracă niciodată în violet în ziua meciurilor. “Am eu nebunia asta. Nu-mi place nici să mi se spună “Auguri” (n.r. – felicitări) după un meci fiindcă aduce ghinion. Înainte de partide prefer expresia “In bocca al lupo (n.r. – noroc)”, a spus De Zerbi, pasionat de emisiunile de dezbatere politică: “Urmăresc fenomenul politic şi tot ce ţine de viaţa socială. Alte sporturi nu-mi plac şi nu le practic. Există doar fotbal”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s