Tony: “Am furat, mă băteam des…Fotbalul m-a recuperat”

Fundaşul portughez povesteşte despre întîmplările şi oamenii care i-au marcat cariera.
După patru ani la CFR, Tony a devenit o marcă înregistrată pentru Cluj. “Pitbull” face recurs la memorie şi vorbeşte în exclusivitate pentru cititorii GSP despre lucruri mai puţin ştiute despre el.

– Tony, un nou sezon pentru tine în tricoul lui CFR. În ritmul acesta, poţi cere şi tu o statuie în faţa stadionului. Mai ai vreo motivaţie după ce ai cîştigat tot în România?
– Hahahaha… Bust cu mine? Aş fi ca Lenin. Nu merit o statuie. Cadu, Dani, Gabi Mureşan, Panin sau Deac au contribuit mai mult decît mine la succesele din ultimii ani. Paszkany, în primul rînd, fiindcă el a gîndit proiectul CFR şi a generat hegemonia Clujului în Liga 1. Nu ai timp să te plictiseşti la Cluj. Cînd eşti la un club mare, trebuie să cîştigi tot în fiecare an.

– Şi look-ul tău a rămas acelaşi în patru ani de cînd eşti în România. Cînd vei ajunge în situaţia de a recomanda cuiva un frizer bun?
– Uite, ţie ţi-aş putea recomanda un frizer, orice frizer. În ceea ce priveşte, m-am obişnuit cu ideea că nu voi fi niciodată imaginea unei firme care produce şi comercializează şampon. Ăsta sînt eu, asta e imaginea mea. În plus, e mai simplu dimineaţa. Nu trebuie să petrec prea mult timp în faţa oglinzii.

Hugo Alcantara, coleg de suferinţă în cantonament

– Cum e în cantonament? Îl mai suporţi pe Hugo Alcantara, colegul tău de cameră?
– Toate cantonamentele sînt dificile. Ne aşteaptă un sezon complicat. Hugo parcă face parte din familia mea. Îmi petrec mai mult timp cu el decît cu soţia mea. Ea nu e geloasă, ştie că nu-mi plac bărbaţii.

– Dacă ar trebui să rămîi izolat pe o insulă care ar fi cele trei lucruri pe care le-ai luat cu tine?
– Patru, trebuie să vină şi Hugo. Şi camera noastră din cantonament pare o insulă. Mi- aş mai lua familia, cîinele şi multă mîncare. Vreau să trăiesc cît mai mult, să mai apuc ziua în care Franţa va cîştiga un nou campionat mondial.

– Ai aproape 30 de ani. Crezi că viaţa ta e una împlinită?
– Nu, deloc. Sînt foarte ambiţios şi vreau tot timpul mai mult şi mai mult din punct de vedere profesional şi familial.

– Dacă ai putea da timpul înapoi ce retuşuri ai face?
– Sincer, nu prea multe. Am trăit mult timp singur, asta a fost cea mai bună şcoală posibilă. Am învăţat foarte multe de la viaţă, am văzut şi partea goală a paharului.

– Cît de importanţi sînt banii pentru tine? Te-au schimbat celebritatea şi banii?
– Banii nu sînt totul în viaţă, dar au importanţa lor. Mă bucur că mi-am putut ajuta părinţii, care au fost tot timpul modeşti şi muncitori. Prietenii mei îmi spun că am rămas tipul pe care l-au cunoscut, că nu m-am schimbat.

– Eşti de acord că un fotbalist cîştigă indecent de mult?
– Eşti de acord că nu e indecent să lupţi pentru visele tale? Acesta a fost visul meu de mic, să ajung fotbalist. Am luptat şi am făcut multe sacrificii să ajung aici.

“O apucasem pe un drum greşit”

– Dacă priveşti în urmă, te mai recunoşti în puştiul care bătea străzile Parisului…
– Da, sigur. Sînt la fel, zîmbesc tot timpul şi vreau în permanenţă mai mult de la mine. E adevărat că n-am fost uşă de biserică în copilărie. Am făcut o grămadă de prostii. Am furat, mă băteam cam des şi intrasem într-un anturaj dubios rău. Din păcate, aşa e cînd nu prea ai din ce trăi. Fotbalul mi-a oferit o altă viaţă. Acum am o datorie. Tot timpul mă gîndesc cum eram atunci, cît de greu îmi era, şi încerc să ajut cît mai multă lume.

– Care e cea mai preţioasă amintire a copilăriei tale?
– Categoric primul antrenament cu echipa mare a lui PSG. A fost incredibil să mă pregătesc lîngă jucători ca Rai, Okocha, Le Guen, Alain Roche, Lama, Ginola…Fantastic, mi-am zis, am realizat ceva. Cea mai mare greşeală a carierei mele e că am plecat la 18 ani, cînd ei mi-au propus încă doi ani de contract de semiprofesionist. Am refuzat.

– Cine e personajul care ti-a influenţat cel mai mult cariera?
– Mai întîi vrea să vorbesc despre idolul meu. Îmi plăcea Eric Cantona, personalitatea lui. Desigur, cel mai important a fost tatăl meu. Cînd eram mic el era antrenorul meu, un tip respectat de toată lumea. Pur si simplu îmi doream să fiu ca el. Sfaturile lui m-au ghidat toată viaţa. Îmi zicea tot timpul asta: “Tony, respectă dacă vrei să fii respectat! Şi nu uita că nimic nu e gratis. Fără muncă nu realizezi nimic”.

– De ce ţi-ai tatuat aripile unui înger pe spate?
– Mama mi-a spus că sînt îngerul familiei, pentru că îi ajut foarte mult. Şi cum sînt mai mult plecat de acasă, am vrut să am tot timpul familia cu mine. Mi-am tatuat iniţialele părinţilor, surorii mele şi cele ale soţiei. Incredibil, deja am şase tatuaje. Trebuie să mă opresc!

“Am triplă cetăţenie: sînt francez, portughez şi ceferist”

– În ce relaţii eşti cu Panin, cel cu care lupţi pentru un loc în echipă?
– Pană e un băiat extraordinar, un mare profesionist. Nu am avut niciodată probleme cu el. Respectul a fost, este şi va fi, reciproc. Cu el şi cu încă doi-trei jucători de aici voi rămîne prieten pe viaţă.

– Spui mereu că CFR e o adevărată familie. Nu sînt doar vorbe în vînt?
– Nu, deloc. Am fost atacaţi mereu, s-au inventat multe lucruri urîte despre noi, dar am rămas mereu uniţi. La noi nu există mai multe naţionalităţi. Singurul paşaport valabil în vestiar e cel de “ceferist”. Puteţi întreba toţi jucătorii şi o să vă spună acelaşi lucru.

– Apropo, care e ultima farsă pe care ai făcut-o unui coleg de-al tău?
– Hahaha…A fost una tare pe cînd jucam în Portugalia. A venit un jucător brazilian în probe la noi, îmbrăcat în costum alb cu cravată. Erau 30 de grade afară. Cum eram căpitanul echipei, iar antrenorul era plecat pentru 10 minute să discute ceva cu conducerea, m-a întrebat unde e biroul tehnicianului. L-am luat cu mine şi i-am deschis uşa saunei. “Poftim, aici e biroul”. A venit antrenorul şi m-a întrebat dacă a venit un brazilian. I- am spus că parcă l-am văzut intrînd la saună. L-a scos de acolo după 20 de minute. Era transpirat rău, dar nu-şi descheiase nici măcar un nasture de la cămaşă. “E cam cald aici în birou”, i-a spus spus antrenorului. Am rîs bine.

– Cînd ai plîns ultima oară?
– Eu? Să plîng? Hai bine, recunosc. Am plîns la un film pe care l-am văzut recent, Hachiko: A Dog’s Story. Se pare că nu sînt atît de tare precum credeam eu. Mi-a plăcut şi Invictus, un film despre povestea lui Nelson Mandela.

“Nu pot să spun eu ce lucruri aş schimba în România. Tot ce pot să fac e să-mi arăt respectul faţă de această ţară şi să apăr fotbalul din România”

“Nu cred că voi juca vreodată la Steaua sau la altă echipă din România. În Liga 1 voi evolua numai pentru CFR Cluj”

“Vreau să am un copil cu soţia mea. Ar fi o mare bucurie. În plan profesional, îmi doresc noi trofee cu CFR Cluj”

DOUĂ PORECLE ARE TONY: PITBULL, MICUL BUDDHA

86 de meciuri în Liga 1 are Tony la activ 4 echipe a schimbat Tony în cariera sa: PSG, Sandinenses, Chaves şi Estrela Amadora

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s